De ce uneori este bine să-ţi bagi nasul în lucrurile altora

Spuneam mai demult că mă presează cititorii şi cunoştinţele să mă apuc de diverse combinaţii amoroase (permutări şi ecuaţii cu una-două necunoscute), adică să îi ajut fie să-şi găsească un partener compatibil fie să-şi îmbunătăţească relaţia actuală ajungând la un numitor comun cu cealaltă fracţie din ecuaţie.

Cred că voi ceda presiunii (I’ll just go with the flow, ca să folosesc o metaforă taoistă, spre disperarea confucianiştilor) şi mă voi apuca de treabă. Într-o manieră ştiinţifică, desigur, pentru a mai salva nişte timp şi energie şi pentru proiecte ceva mai serioase. Gata, deschid o afacere. Un fel de firmă de întâlniri. Te bagi în baza de date? Nu, nu îmi trimite poze şi chestionare de personalitate completate, nici poveşti din copilărie, ţine-le te rog pentru şedinţele de terapie în care vei găsi, sub ghidarea non-directivă a unui psiholog empatic, legături profunde şi interpretări edificatoare menite să calmeze anxietatea...lui, desigur.

Eu chiar acum fac loc în dulap, scot scheletele şi le mut în bibliotecă, la vedere, unde vor funcţiona drept memento mori pentru inocenţii care îmi vor călca pragul „cabinetului” şi vor muşca din nişte fructul indigest şi nezaharisit al cunoaşterii mecanismelor din  psiholgia de cuplu. Ca să le mai îndulcesc însă pastila roşie, îi ajut să o înghită mai repede alături de un...cocktail (Molotov) de..chimicale numit MHC (fără pai, ăsta se trage pe nas). După ce eliberez dulapul am nevoie să-mi trimiţi un tricou (uşor) transpirat pe care l-ai purtat două-trei zile (sau pe care l-ai avut la sală) fără să fi folosit nici un deodorant sau parfum în acest interval. Ce-i, tremură tricoul pe tine? Ai asudat deja? Stai liniştit, nu mă duc cu el la nicio vrăjitoare dintre cele pe care le găseşti prin ziare, poate doar la Oz, dacă nu mă rătăcesc pe drum. În afară de tricou îmi mai trebuie, doar ca să-mi testez ipoteza, un pic de piele...răzuieşte-ţi te rog o mostră de ţesut de pe partea interioară a fălcuţei şi pune-o în plic că trebuie să ţi-o analizez (of, uite cum mă bag singură în gura lumii şi a ta, teamă mi-e că faci spume şi am terminat proviziile de antirabic).

Cum poate ai înţeles deja, mă bazez pe o direcţie promiţătoare din cercetare, iniţiată în 1994 de zoologul elveţian Claus Wedekind. El a furat o bucăţică de DNA de la studenţi şi le-a studiat complexele..nu, nu pe cele de personalitate, ci complexul major de histocompatibilitate (MHC), nişte gene de pe cromozomul şase a căror misiune imunitară este să distingă între self şi non-self. Apoi studenţilor de sex masculin li s-a smuls tricoul purtat, conform instrucţiunilor, două zile pentru a fi dat la adulmecat, într-o pungă, studentelor participante şi ele la experiment. Acestora li s-a cerut să spună care miros li s-a părut cel mai intens, mai plăcut şi mai sexi.

În urma experimentului şi replicărilor ulterioare s-au constatat nişte chestii interesante: femeile, mai ales cele aflate în punctul de maxim de fertilitate, au fost atrase mai mult decât ar fi permis şansa de mirosul emanat de bărbaţii al căror complex major de histocompatibilitate era diferit de al lor. Cum se reflectă aceste gene în miros şi alte detalii despre peptidele implicate, dar şi despre metodologia cercetării, limite şi viitoare direcţii găseşti într-o metanaliză realizată de Jan Havlicek şi Craig Robert şi intitulată MHC-correlated mate choice in humans: Areview. Probabil nu te interesează însă ce se întâmplă în surdină, ba chiar este de preferat să nu ştii pentru că nu vrei ca peste ani de zile să le povesteşti nepoţilor tăi cum ai întâlnit-o tu pe bunica, fără ca măcar să fii de faţă. (Oamenii preferă de obicei, întrebaţi ce i-a atras la parteneri, să furnizeze (confabuleze) poveşti frumoase şi nemuritoare despre suflete-pereche intuite în ochii care s-au întâlnit şi şi-au spus tot, dar cine ştie, poate că sufletul ăsta histocompatibil îţi iese mai degrabă pe nas).

Tu trimite-mi tricoul şi eu voi chema la de(z)gustare olfactivă diverse doamne şi domnişoare pe care le voi programa în funcţie de fazele lunii (a se citi ale ciclului menstrual) pentru a obţine un maximum de rezultate. Atenţie! Nu se pot înscrie decât cele care nu iau anticoncepţionale, deoarece studiile de până acum indică o distorsionare a preferinţelor sexuale cauzată de pilulă (ce culoare?): corpul este păcălit de hormonii introduşi şi se comportă ca şi cum ar fi prezentă o sarcină, iar atunci femeile, programate să caute sprijin şi suport pentru "copil" printre cei din preajmă (familie, cei cu MHC similar) vor alege mai degrabă tricoul unui bărbat cu complex de histocompatibilitate asemănător. Şi vor face o alegere proastă. Se pare că preferinţa pentru un partener cu MHC diferit are raţiunile sale: este inwired şi oferă progeniturilor rezultate mai multe şanse de supravieţuire, pentru că beneficiază de imunitate superioară, adică de mai multe gene deosebite între ele care îi protejează de o paletă mai largă de afecţiuni şi boli infecţioase.

OK,  tricoul tău nespălat oferă eventualelor partenere indicii despre MHC şi sunt un predictor bun al atracţiei sexuale de la începutul unei relaţii. Dar tu poate eşti interesat nu doar de o aventură de o noapte, ci de un parteneriat pe termen lung şi te întrebi ce ar putea prezice genele astea într-un context atât de complex. Ei bine, s-a întrebat acelaşi lucru şi Christine Garven-Apgar şi a studiat 48 de cupluri împreună de cel puţin doi ani. Pe de o parte s-a analizat compatibilitatea la nivel de MHC, pe de cealaltă femeilor li s-au pus întrebări despre cât de împlinite sunt în relaţie, cum este viaţa lor sexuală şi cât de des îşi înşală partenerii sau au fantezii cu alţi bărbaţi. Satisfacţia globală nu a înregistrat diferenţe semnificative. În schimb, satisfacţia sexuală a fost mai mare în cuplurile în care genele din MHC erau diferite. De asemenea, femeile ai căror parteneri le semănau genetic au mărturisit că dăduseră curs mai multor aventuri extra-conjugale şi că visau destul de des la alte relaţii. Mai mult, procentul de gene pe care le aveau în comun cu consorţii a corelat direct cu probabilitatea de adulter (50% MIHC comun- 50% „şanse” de călcat strâmb).

Sper că te-am convins să-mi trimiţi un tricou şi să mă ajuţi să demarez acest proiect nou în România, inspirat, (dar adaptat) de modelul companiei americane GenePartner. Sau tu eşti o fire mai romantică şi astfel de metode nu sunt de nasul tău? Nu-i nimic, ştiu să-mi vând marfa şi clienţilor idealişti. Aşa că în timp ce-ţi împachetezi tricoul eu îţi scriu un citat despre ce însemna iubirea pentru un individ (cu o viaţă cam dubioasă, e drept) numit de un autor american „omul cel mai periculos de la Isus Christos încoace”:

Atunci când te îndrăgosteşti de cineva, te îndrăgosteşti cu toate cele cinci simţuri ale tale. Oamenii nu îşi dau întotdeauna seama de acest lucru, căci s-au îndepărtat mult de natură, dar este suficient să priviţi animalele, care sunt mult mai bine înrădăcinate în fiinţa lor, deşi rămân inconştiente. Înainte de a face dragoste cu un partener, un câine îl va mirosi. Nu este suficient să priveşti o femeie frumoasă, mai trebuie să o şi miroşi. Este posibil ca ea să aibă o faţă atrăgătoare, dar un miros neatrăgător pentru tine. Dacă te vei grăbi să te căsătoreşti cu ea, cor apărea probleme. Unul dintre simţurile tale ca dori să divorţeze, în timp ce celălalt va dori să rămână căsătorit, şi astfel apare conflictul. Iubirea adevărată nu apare decât atunci când toate cele simţuri sunt în armonie, al fel ca o orchestră. Ea nu mai este iubire de moment. Atunci când iubeşti cu adevărat o femeie, îţi plac sunetele pe care le scoate, atingerea ei, mirosul ei, felul în care păşeşte, maniera în care te priveşte. Pe scurt, iubeşti o femeie în totalitate, iar această totalitate nu poate fi sesizată decât cu ajutorul tuturor celor cinci simţuri.

PS: Compania nu îşi asumă nicio responsabilitate pentru eventualele incidente (orgii sau măceluri precum cele din cartea Parfumul sau din scena finală, interzisă minorilor, a filmului omonim) declanşate de un miros extrem de atrăgător al tricoului tău.