Mă gândeam ca în 2015 să deschid o rubrică nouă pe blog. Ai observat că
orice ziar care se respectă are o secţiune dedicată întrebărilor cititorilor?
Eventual şi un psiholog care răspunde, dând sfaturi şi soluţii miraculoase. Orice ziar care se respectă sau orice
revistă pentru femei? Hai nu fii răutăcios! De ce te gândeşti doar la
Formula As, Elle sau Avantaje? Se întâmplă şi la case mai mari, să ştii! De
fapt, o mătuşică care să te asiste când eşti în agonie e bună la casa omului,
cât ar fi ea de mare sau de mică. Agony aunts, acesta este termenul
colocvial pentru cea care te sfătuieşte ce să faci dacă ţi-ai prins soţia în
pat cu fratele tău, fii-ta se droghează sau ţi s-a rupt prezervativul azi
noapte. De ce aunts şi nu uncles? Pentru că iată ce se întâmplă
când răspunde un bărbat:
Era o glumă! Avem şi bărbaţi care răspund. Psihologi chiar! Şi nu de
duzină, ci de…elită! Dintre cei care publică studii serioase şi cărţi de
psihologie ştiinţifică. Încă eşti sceptic? Ţi se pare…iraţional să apelezi la rubrica de sfaturi a unei publicaţii? Chiar
şi când respondentul este…Daniel Ariely, iar ziarul Wall Street Journal?
Astăzi i-am luat la arhiva la puricat şi am descoperit nu doar răspunsuri
inteligente, ci chiar şi întrebări interesante. Plus referinţe la experimente
şi concepte din psihologia socială, economie comportamentală şi nu numai.
Chestii serioase! Cum eu sunt însă (într-o dispoziţie) mai degrabă neserioasă,
îţi voi da câteva exemple uşurele şi amuzante, fără a fi totuşi lipsite de
substanţă.
Cititorul:
Dragă Dan,
De ce este rata divorţurilor atât de
ridicată?
Răspunsul lui Dan:
Este greu de imaginat că poţi fi
fericit cu orice decizie un an după ce ai luat-o, ce să mai vorbim peste 10, 20
sau 50 de ani. Sincer să fiu, eu mă minunez cât de joasă este rata
divorţurilor.
Reacţia mea: Hai măi, Dane, nu cred că te miri…mai există şi sunk-cost, si
disonanţa cognitivă şi teoria justificării eforturilor. Dar, într-adevăr, de ce
ne-am aştepta ca o decizie luată acum nu ştiu cât timp să ne satisfacă şi în prezent?
Cititorul:
Dragă Dan,
Acum un an am descoperit testul de
personalitate Myers-Briggs şi am fost extraordinar de impresionată de cât de
mult mi se potrivea. De atunci mă tot întreb dacă testul reflectă într-adevăr
tipul meu de personalitate sau sunt victima biasului de confirmare.
Dan:
Data viitoare citeşte-ţi horoscopul!
Este exact la fel de valid şi-ţi ia şi mai puţin timp.
Reacţia mea: da, da horoscopul! Ţi-o recomand şi eu pe Doamna Stela! Are
cele mai tari predicţii, se îndeplinesc negreşit…cândva, cuiva. Uite o mostră:
Şi preferata mea de la rubrica lui Dan:
Dragă Dan,
Mi se întâmplă să mă plimb pe stradă
la ore târzii şi dacă în faţa mea se nimereşte o femeie singură observ cum se
uită îngrijorată spre mine, de parcă s-ar teme că i-aş putea face rău. Cum ar
trebui să mă port în asemenea situaţii? Să îi spun ceva ca să o liniştesc?
Sfatul lui Dan:
Scoate-ţi telefonul şi sun-o pe mama
ta, având grijă ca tipa să audă cui te adresezi. Chiar şi într-o lume plină de
oameni suspicioşi, un bărbat care vorbeşte seara cu mama nu va fi considerat
Omul Negru.
Inspirat uncheşul nostru! De fapt cred că îi voi urma sfatul chiar acum,
dacă mă decid să ies la o plimbare. O sun pe mama! Adică cum, numai domnişoarele sclifosite…pardon! fragile şi lipsite de apărare se tem de
(ne)cunoscuţii pe stradă? Destul cu răutăţile şi prejudecăţile de gen! Îţi spun
eu că prin Bucureşti circulă şi domnişori
speriaţi de bombe (sexy)! Ca să nu le cauzez vreo traumă, voi supralicita: o
sun pe mamaie!
Pe care dintre ele, pe cea de 85 sau pe cea de 87?
RăspundețiȘtergereOf! Ce-i cu tine pe aici? Unele articole sunt interzise parintilor, sa stii! Sau se recomanda lectura numai cu acordul copiilor!
Ștergere