Ce-ar fi să profităm de cele cinci minute în care vei citi acest articol
pentru a încerca un mic exerciţiu? Tu ai făcut astăzi mişcare? Aşa-i că nu
strică să mai faci un pic? Mai ales că poate eşti curios cât îţi poţi menţine
echilibrul stând într-un picior.
Te-ai ridicat? Stai într-un picior?
Ai şi un cronometru? Mai rezistă un minut-două. Ca să nu te plictiseşti,
răspunde te rog la următoarele întrebări:
Pe o scală de la 1 la 10, cât eşti
de mulţumit de actuala ta relaţie de cuplu?
Cât de implicat eşti în relaţie?
Ce şanse ar fi ca relaţia voastră să
se termine în următoarele şase luni?
Eşti încă pe poziţie, da? Sper că nu ai căzut în fund sau în cap, nu aş vrea
să te am pe conştiinţă (că în ea deja te am, cel puţin până termin
de scris). Încă puţin! Ia gândeşte-te la un mesaj pe care ai vrea să-l trimiţi
partenerei tale în care să-i spui, cu sinceritate, ce simţi pentru ea şi cum
apreciez relaţia dintre voi.
Bine, acum poţi să revii la poziţia anterioară şi chiar să-i trimiţi
mesajul pe care l-ai compus mental.
Iau şi eu o pauză de navigare pe net! Ia uite ce ştire a apărut! În
provincia chineză Sichuan, după cutremurul din 2008, rata divorţurilor a
crescut semnificativ în raport cu anii precedenţi. Nu ţi se pare interesant?
Te-ai prins de legătură? Of, deja
ai apucat să trimiţi mesajul? Sper că nu ţi-am periclitat relaţia, credeam că îmi cunoşti deja stilul alunecos şi că nu faci gesturi
necugetate înainte să le lămureşti despre ce este vorba – înainte să ai o bază solidă.
Un grup de cercetători de la universităţile Pittsburg şi Waterloo au citit
şi ei ştirea şi le-a venit o idee:
dacă din tabloul cauzelor propuse de alţi colegi sociologi şi psihologi
lipseşte una? Nu cumva numărul divorţurilor a crescut în Sichuan după seism şi
pentru că oamenii au resimţit o mare instabilitate fizică (în corp!), iar asta
le-a influenţat percepţiile despre stabilitatea propriei căsnicii?
Pare o ipoteză năstruşnică sau o anecdotă cu care şi-ar fi putut cel mult
distra prietenii la o bere. Vorbim însă despre nişte oameni de ştiinţă. Ei
şi-au propus să şi testeze această ipoteză. Au născocit trei experimente
ghiduşe, au încropit un articol serios şi l-au publicat luna aceasta
în Psychological Science.
Da, participanţii au fost puşi în poziţii incomode şi, mai ales, instabile.
În primul experiment au stat la un birou cam şubred, în al doilea într-un
picior, în al treilea având sub popou o pernă gonflabilă. Li s-au adresat diverse
întrebări, printre care cele pe care le-ai primit şi tu :D Ca şi tine, au
redactat un mesaj pe care să-l trimită partenerilor.
Ce-au constatat experimentatorii? Spre deosebire de grupurile de control,
subiecţii din condiţia de instabilitate fizică:
- s-au declarat mai puţin mulţumiţi de
calitatea relaţiei
- au afirmat că sunt mai puţin angajaţi, implicaţi
- au apreciat că relaţia are mai multe şanse de a se destrăma în viitorul
apropiat
- au compus mesaje mai puţin afectuoase şi mai încărcate de negativitate
către parteneri
De asemenea, mulţi au raportat că se simt confuzi, nesiguri şi nu foarte încrezători.
Se pare că senzaţiile fizice din corp le-au influenţat percepţiile asupra
relaţiei, în care au transpus aceste sentimente de nesiguranţă, neîncredere,
incertitudine. Nu doar ei, ci şi relaţia era
cam în aer. Sigur că nu au făcut legătura în mod spontan! Noroc că a
existat un debriefing la final, altfel ar fi riscat să intre într-un fel de
buclă descendentă, iar incidentul din laborator să ia proporţii pe modelul
bulgărelui de zăpadă. Pe drum s-ar fi întrebat de ce au impresia că relaţia lor
nu este una solidă şi, în lipsa dezvăluirii manipulării experimentale, mintea
le-ar fi furnizat o grămadă de motive şi explicaţii (se pricepe perfect la
asta!). Ajunşi acasă, s-ar fi purtat ceva mai rece faţă de iubiţi şi iubite
(când îţi evaluezi relaţia ca fiind nesigură ai şi tendinţa către dezangajament sau retragere afectivă),
ceea ce ar fi afectat şi atitudinea partenerilor…şi tot aşa…în şase luni erau
şanse ca relaţiile respective chiar să se termine prematur sau măcar să devină precare,
să atârne de un fir de aţă.
Cercetarea se înscrie în modelul embodied cogniţion care, după cum
îţi aminteşti, susţine că percepţiile şi cogniţiile sunt generate şi/ sau
influenţate de experienţele resimţite în corp. Cel mai probabil, acest proces
se întâmplă automat, fără ca tu să fii conştient. Tocmai din acest motiv poţi
face atribuiri cauzale greşite: mă simt
nesigur în această relaţie pentru că partenera mea nu-mi inspiră încredere.
Acum, nici eu nu ştiu cât să iau în serios studiul şi dacă
efectul este într-adevăr semnificativ şi în practică. Dar îmi pot imagina unele
aplicaţii. Oare cât contează ca patul matrimonial să fie unul rezistent? Iar
pentru o întâlnire romantică, o plimbare cu barca ar fi oare o idee bună? (Da,
dacă cealaltă persoană e deja implicată în altă relaţie şi profiţi de moment ca
să o întrebi cum îi merge cu celălalt/ cealaltă)
PS Doar pentru siguranţă, şi tu să fii ceva mai circumspect data viitoare
când un psiholog sau o psihologă te va ruga, candid, să stai într-un picior şi
să răspunzi la întrebări despre relaţia ta de cuplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu